Dispraxia este o dificultate specifica a procesului de invatare care afecteaza abilitatea creierului de a planifica succesiunea miscarii. Se crede ca este in legatura cu modul in care se dezvolta creierul si poate afecta planificarea a ceea ce trebuie sa faci si cum sa o faci. Deseori este asociata cu problemele de perceptie, limba si gandire. Efectele pe care dispraxia le are asupra abilitatii unei persoane de a functiona intr-un mediu de zi cu zi ca si intr-un mediu de invatare pot varia in functie de gradul dificultatii.

Unele persoane cu dispraxia manifesta o tendinta de aparare tactila – sunt hipersensibili la atingere.
Altele pot avea o dispraxie articulara ceea ce cauzeaza dificultati in vorbire si pronuntie. Persoanele cu dispraxie au deseori un auto-respect minimalizat. Ele pot avea depresii, probleme cu sanatatea mintala si probleme emotionale si dificultati comportamentale.



Dificultati specifice

Elevii pot prezenta dificultati in unele sau in toate zonele urmatoare:
- Abilitati motorii de baza: slabe performante la sport, stangacie generala, echilibru precar, dificultati in a dobandi abilitati care implica coordonarea unor parti ale trupului, de ex. mersul pe bicicleta sau inotul.
- Activitati manuale si practice: probleme in utilizarea tastaturii si a mouse-ului computerului, rasturnarea frecventa a lucrurilor din laborator sau din alta parte, dificultati in a masura corect, o scriere inceata, precara sau neeligibila, o prezenta/ activitate dezordonata si probleme cu munca manuala, gatitul etc.