Dreapta si stanga in ideologia politica

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:58
Aplicate la ideologie, dreapta si stanga se refera la doua seturi de idei,convingeri, atitudini politice, aflate in relatii de contradictie, avand deseori oincarcatura emotionala si neepuizand gama alternativelor politice asa cum sunt ele exprimate atat in programele partidelor, cat si in orientarile valorice existente lanivelul opiniei publice. Lipsa rigorii stiintifice in delimitarea sensurilor celor doitermeni a condus la formularea a numeroase obiectii in legatura cu relevanta lorpentru compararea si clasificarea ideologiilor si partidelor politice. Si totusi, eicontinua sa fie invocati de catre cercetatori, oameni politici sau, pur si simplu de catrecei ce doresc sa defineasca, la modul generic, un anume tip de atitudine politica.Initial, dreapta si stanga au definit pozitia fata de principiile Revolutiei franceze.



Mai exact, la o sedinta a Adunarii constituante din 1789, reprezentantiinatiunii, divizati in privinta problemei dreptului de veto al regelui, s-au impartittopografic in sala de sedinta, partizanii unui veto nelimitat asezandu-se in dreaptapresedintelui adunarii. Asadar, opozitia dintre cele doua orientari se referea laprincipiile guvernarii: atasament fata de autoritatea monarhica sau preferinta pentruun guvern ales; atasament fata de trecut sau dorinta de schimbare revolutionara.Secolul al XIX-lea a perpetuat divizarea, chiar daca se foloseau rar termenii de"dreapta" si "stanga", confruntarea desfasurandu-se indeosebi intre monarhisti sirepublicani: primii sustineau "tronul si altarul", adica un regim monarhic autoritar,sprijinit de valorile bisericii; ceilalti, o pozitie anti-clericala si republicana, bazata peideea suveranitatii poporului.

Treptat, pozitia in legatura cu forma de guvernamant si-a pierdut forta dediferentiere intre atitudinile politice fundamentale. Pe masura ce efectele revolutieiindustriale asupra structurii sociale se faceau tot mai mult simtite, aspectelor politiceimplicate in confruntarea dintre orientarile de dreapta si cele de stanga li se adaugacriterii economico-sociale. Astfel, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, stangaincepe sa indice o atitudine favorabila intereselor participantilor directi la procesulmuncii, iar dreapta - detinatorilor de capital privat.Secolul XX va cunoaste o serie de metamorfoze ale sensurilor celor doitermeni.