Fundamentul drepturilor omului: respectarea dreptului la viata al fiecarei persoane si a demnitatii umane, se regaseste la majoritatea marilor religii si filozofii ale lumii. Drepturile omului nu se cumpara, nu se vand si nu se transmit ereditar: ele sunt denumite "inalienabile" pentru ca nimeni nu are dreptul sa le ia vreunei persoane pentru nici un motiv. Altfel spus, acestea sunt aceleasi pentru fiecare persoana, indiferent de rasa, culoarea, sexul, limba, religia, opiniile politice sau altele, originea nationala sau sociala, averea, nasterea sa, etc.



Expresia “drepturile omului” evoca drepturile fiintei umane, cereia ii sunt recunoscute drepturile sale naturale, cum este si dreptul la viata , care reprezinta unul dintre drepturile fundamentale ale omului.Un rol important l-au avut declaratiile de drepturi ale omului din secolul XVIII, respectiv Declaratia de independenta a SUA din 1776, Declaratia de drepturi a statului Virginia din 1776, Declaratia franceza a drepturilor omului din 1789, precum si cea din 1793. Inainte de acestea, semnificatie in domeniul analizat au prezentata o serie de documente engleze printre care “Magna Charta Libertatum”(1215), “Petitia drepturilor”(1628), “Habeas corpus”(1679), “Declaratia de drepturi din 1689” elaborata in perioada lui Guillaume d’Orange.

Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective si esentiale ale cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltatre a personalitatii umane, drepturi stabilite prin constitutie. Ele, impreuna cu celelalte drepturi si obligatii corelativr formeaza statutul juridic al cetateanului.