Secolul al XVIII-lea, mai ales a doua sa jumatate, a marcat aparitia simptomelor procesului de dezagregare a relatiilor de productie feudale si de aparitie a celor capitaliste. Procesul s-a accelerat in ultimele decenii ale secolului in discutie si in primele decenii din secolul XIX.
Tarile Romane s-au incadrat si de asta data in contextul demersului general european, marcat de transformari multiple si adanci, de integrare pe toate planurile: economic, politic si cultural-ideologic.
Si in cazul istoriei romanesti, secolul al XVIII-lea a fost creuzetul in care s-a plamadit lumea noua, epoca in care s-au nascut toate fenomenele, in care s-au creat toate impulsurile si orientarile care au stat la temelia lumii moderne.
Dintre fenomenele caracteristice acestui proces mentionam: cresterea populatiei la sate si orase, in ritm constant (ponderat in a doua jumatate a sec. XVIII) si care a luat forma unei veritabile „explozii demografice” la inceputul sec. XIX (de ex.: in Tara Romaneasca la 1791 erau 1.520.950 locuitori; la 1831 erau 1.920.590 locuitori; la 1907 erau 2.500.000 locuitori; in Moldova la inceputul sec. XIX erau 528.784 locuitori, la 1907 erau 1.500.000 locuitori; in Transilvania la 1784-1787 erau 2.489.147 locuitori); cresterea diviziunii sociale a muncii si, ca urmare, sporirea productiei mestesugaresti si manufacturiere. Astfel, la orase creste numarul mestesugarilor si negustorilor si are loc specializarea lor in anumite domenii de activitate. Totusi tehnica era rudimentara. Domeniul feudal a suferit importante transformari. Productia lui vizeaza tot mai mult piata. Stapanii de pamant se transforma din consumatori in producatori.
Economia Europei in epoca moderna
label
Referate
calendar_month
2010-05-17, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
tache
