Istoria Egiptului Antic incepe in jurul anului 3100 i.Hr., regele Menes a unificat Egiptul. Acesta a devenit un imperiu puternic care a dainuit pana in anul 30 i.Hr., cand a fost cucerit de romani.
Statul unificat egiptean a cunoscut urmatoarele perioade :
- Regatul timpuriu (3000-2 778 i. Hr.) - cu capitala la Thinis
- Regatul vechi (2 778-2 263) - cu capitala la Memfis, in care timp se construiesc marile piramide
- Regatul mijlociu (2 040-1 730) - cu capitala la Teba
- Regatul nou (1562-1085) - cu capitala la Teba, perioada care constituie apogeul politic si cultural al Egiptului antic
- Regatul tirziu (1085-525) - cu capitala la Sais
In anul 525 i. Hr., Egiptul a incetat de a mai fi un stat liber.
Arta egipteana, cu marile sale forme de manifestare (arhitectura, pictura, sculptura etc.) este asezata sub semnul fenomenului religios. Legatura vechilor egipteni cu zeii protectori ai Egiptului este profunda si se manifesta atat pe pamant cat si in viata de dincolo. Toate au un anume imobilism: secol dupa secol s-au reprodus aceleasi forme artistice, s-au utilizat aceleasi tehnici si aceleasi materiale. Statuile faraonilor sau ale marilor demnitari nu reprezinta trupul real ci mai degraba ele proiecteaza o imagine ideala a unui om aflat intr-o comuniune permanenta cu zeii si deci aflat intr.o stare de har divin. Desi artistul egiptean prefera sa reprezinte profiluri umane, atunci cand configureaza chipul uman el respecta o conventie impusa de credintele sale religioase.
Religia egipteana este considerata ca fiind cea mai veche si aceea care a avut cea mai lunga perioada de existenta dintre toate religiile lumii; a jucat un rol important in viata egiptenilor antici (se spune ca sunt „cei mai religiosi dintre toti oamenii”).
Egiptul antic - arhitectura
label
Referate
calendar_month
2010-06-10, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
TeodoraV.
