Etica afacerilor ocupa o pozitie speciala in domeniul eticii “aplicate”.Ca si etica din domeniul medicinei sau al avocaturii, etica afacerilor consta in aplicarea, uneori dificila, a unor principii etice foarte generale (cum ar fi utilitatea sau datoria) in situatii si crize mai degraba specifice si adesea unice. Etica afacerilor opereaza in cazul unei activitati umane ai carei practicieni nu au, de cele mai multe ori, au statut professional, si ale caror motive sunt adesea considerate, euphemistic spus, mai putin nobile.

“Lacomia” (avaritia) este deseori desemnata ca fiind singurul motor al afacerilor ; cea mai mare parte a eticii afacerilor nu este foarte flatanta pentru aceasta activitate. Intr-un anumit sens, originile acestei istorii pot fi identificate in epociile antica si medievala, cand, pe langa atacurile asupra afaceristilor din filosofie si religie, ganditori pragmatici precum Cicero au analizat cu atentie chestiunea corectitudinii in tranzactiile comerciale obisnuite.



Tematica eticii afacerilor, asa cum este inteleasa in mod curent, nu este mai veche de un deceniu. Etica afacerilor era un domeniu fara prea mare prestigiu in cadrul filosofiei clasice, fara o materie conceptual proprie.

CUPRINS

1. Istoria eticii afacerilor
2. Mitul cautarii profitului
3. Alte mituri si metafore
4. Micronivelul, macronivelul si unitatea de baza in etica afacerilor
5. Corporatia si societatea : ideea de responsabilitate sociala
6. Obligatiile fata de stakeholder-i : consumatori si comunitate
7. Individul in cadrul corporatiei : responsabilitati si asteptari