In ciuda atacurilor brutale din exterior, la inceputul secolului al XI-lea Europa lua nastere si feudalismul devenea sistemul social dominant.
Evul mediu este un termen general folosit pentru a se referi la istoria Europei intre anii 1000 si 1500 e.n. Aceasta perioada este o epoca determinanta in dezvoltarea culturii si societatii europene. La inceput, Europa Centrala si de Vest erau pe cale de a iesi din luptele crâncene duse cu intrusii externi si interni. insa spre sfârsitul acestei perioade, dupa mai multe declinuri si perioade de dezvoltare, de multe ori chiar prin utilizarea energiei barbarilor ostili, si-a inceput expansiunea politica si culturala o Europa mai mare si mai dinamica, in urma careia si restul lumii a trecut prin schimbari definitive.

Europa a dus mult timp lipsa de resurse naturale utilizabile, iar reteaua rudimentara de comunicatii abia putea lega localitatile mici si imprastiate. Comertul era slab dezvoltat, iar majoritatea comunitatilor erau autarhice: atât alimentele cât si uneltele si le confectionau singuri. Comertul se baza pe troc in loc de bani. in cazul unor recolte proaste, supravietuirea unor comunitati sau a unor indivizi era in primejdie si erau expuse atacurilor hoardelor nomade, cum erau vikingii. Astfel era necesara o protectie mai buna a comunitatilor dar de multe ori chiar si puterea centrala era destul de slaba, si intotdeauna prea departe pentru a intervenii in caz de urgenta.