Experimentarea acestui avion s-a facut pe o portiune a drumului comunal dintre Montesson si Sena. In ziua de 18 martie 1906, pilotat de inventatorul si constructorul sau, inginerul roman Traian Vuia, avionul a parcurs in zbor o distanta de 12 m, la inaltimea de aproape 1 m.
Acesta a fost primul zbor din istoria aviatiei al unei aeronave mai grele decat aerul, care s-a desprins de la pamant numai datorita fortei motorului sau, fara nici un fel de mijloace sau instalatii auxiliare. Avionul Vuia No. 1 era monoplan parasol, cu aripile atasate la partea de sus a unui cadru metalic mobil, care impreuna cu cadrul fix, constituia scheletul aparatului. Cele doua aripi puteau fi pliate si stranse asemenea unei umbrele, inlesnindu-se astfel transportul si garearea aeroplanului. Pe cadrul superior se aflau : motorul, elicea si carma de directie.



De cadrul inferior erau fixate patru roti cu pneuri. Cele din fata aveau arcuri amortizatoare si erau orientabile. Tot pe cadrul inferior se gaseau montate partile componente ale motorului : generatorul, rezervorul cu anhidrida, rezervorul cu petrol lampat, dispozitivelepentru comanda carmei de directie si a motorului, precum si scaunul pilotului. Legatura intre cadrul inferior si cel superior era realizata printr-un ansamblu de patru tuburi de otel, care porneau din dreptul fiecarei roti si se impreunau in varf, doua cate doua, formand doua triunghiuri cu varful in sus. Intre varfurile acestor triunghiuri era montat transversalun tub de otel, care suporta cadrul superior solidar cu aripile.