Perioadele de dezvoltare umana au fost, de obicei, denumite dupa materialul principal utilizat la producerea uneltelor. Epoca Pietrei (impartita in Paleolitic sau Epoca veche a Pietrei si Neolitic sau Epoca noua a Pietrei) a durat cateva milioane de ani si este ce-a mai lunga din istoria umana. in aceasta perioada uneltele au fost confectionate exclusiv din piatra, corn de cerb sau os. Aparitia metalurgiei marcheaza evolutia umanitatii spre o noua perioada.



Descoperirea procedeelor de obtinere a metalelor si apoi utilizarea acestora pentru realizarea unei game variate de unelte si arme a avut ca rezultat dezvoltarea societatilor antice si implicit a permis cresterea valorilor economice si a populatiilor. Treptat economia se schimba, devenind dependenta de metale. Urmand Epocii Pietrei, se dezvolta Epocile Metalelor, ce debuteaza cu descoperirea si ulterior prelucrarea cuprului.

Metalul a intrat in viata omului in timpul epocii pietrei, in mod indirect, prin intermediul fragmentelor de minereuri intens colorate, precum malachitul (Pl.I), azuritul sau hematitul, apreciate initial pentru aspectul lor si ulterior, pentru posibilitatile pe care le ofereau la realizarea picturilor rupestre. Folosirea directa s-a produs ceva mai tarziu, prin prelucrarea la rece a fragmentelor de metal nativ, care erau modelate cu ajutorul unui percutor de piatra, in acest stadiu metalul fiind socotit doar o roca mai deosebita. Ulterior s-a observat, accidental, ca la o anumita temperatura malachitul se transforma ireversibil intr-un material foarte asemanator cu cel care era prelucrat prin batere.
Lucrarea de fata propune o scurta analiza a proceselor de extragere si de prelucrare a minereurilor metalifere.