Fabula: lumea animalelor si rolul ei educativ

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:57
Fabula este o scurta povestire alegorica, de obicei in versuri, in care autorul, personificand animalele, plantele si lucrurile, satirizeaza anumite moravuri, deprinderi, mentalitati sau greseli cu scopul de a le indrepta. Ea are urmatoarea structura: povestirea propriu-zisa si morala. Figura de stil este personificarea.



Fabula era deja practicata in Mesopotamia cu 2000 de ani inaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile scolare ale epocii expun pe scurt povestea vulpii laudaroase, a cainelui nepriceput („Cainele fierarului, neputand sa rastoarne nicovala, a varsat galeata cu apa.“), de musca increzuta („O musca care s-a asezat pe spatele unui elefant, il intreba daca putea s-o duca in spate sau daca ar trebui sa-si ia zborul“). Multe din aceste texte arata o evidenta afinitate spre proverbe si au o constructie antitetica („Nu vorbesti despre ceea ce gasesti; dar despre ce ai pierdut zici la toata lumea.“). Totusi, acestea nu au niciodata o morala explicita. Prima fabula cunoscuta este „Privighetoarea si eretele“, pe care o povesteste Hesiod, in jurul secolului VIII i.Hr.. Este vorba de o biata privighetoare prinsa in ghearele unui erete (sau soim) care, in plus, ii face morala. Aceasta fabula are rolul de a ne face sa meditam asupra notiunii de dreptate, cu ajutorul unui rationament antitetic in care personajul principal exploateaza excesiv pozitia de forta.

Fabula va lua amploare mai ales cu ajutorul lui Esop, care a trait in secolul VI i.Hr. si care e considerat „parintele fabulei“.