Prin functionar public intelegem persoana care presteaza o activitate, mai mult sau mai putin specializata, intrun regim juridic diferit de dreptul comun al muncii, si care este remunerata din fonduri publice. In aceasta viziune, functionarii publici constituie un grup cuprinzator, alcatuit din marea majoritate a personalului institutiilor publice. Acest grup este heterogen,intrucât este divizat intr-o multime de subgrupuri, mai mari sau mai mici, cu misiuni specifice si regimuri juridice dintre cele mai diverse.

Sunt functionari publici, in sens larg: parlamentarii, seful de stat (chiar daca in acest caz particular nu avem de-a face cu un grup, ci doar cu o singura persoana),membrii guvernului, magistratii, marea majoritate a persoanelor incadrate in administratia publica civila centrala si locala, cadrele didactice, militarii, politistii,precum si alte categorii.



In pofida marii diversitati a atributiilor ce le revin si a diversitatii continutului activitatilor pe care le desfasoara, toti functionarii publici au o misiune generala comuna. Ei trebuie sa actioneze, intr-o forma sau alta, pentru realizarea interesului general si asigurarea serviciului public.

In sens restrâns, prin „functionar public” intelegem functionarii de cariera din administratia publica. Originea functionarilor publici o gasim in antichitatea greco-romana, acestia fiind un corolar al conceptiei privind binele comun, res-publica, proclamat ca principiu de coeziune politica si sociala. Acest principiu dispare odata cu prabusirea Imperiului Roman si implicit dispar functionarii publici.