Specificul discursului pedagogic asupra educatiei consta in perspectiva axiologic-normativa, rolul major al pedagogiei nu este da a descrie fenomenul educational, de a observa ceea ce se petrece, ci insista pe ceea ce este bine si trebuie sa fie in perspectiva (C.Cucos).
Statutul pedagogiei ca domeniu de reflectie asupra fenomenului educational a facut vreme indelungata obiectul unor dezbateri aprinse, situate in jurul bine-cunoscutei interogatii
Este pedagogia stiinta, tehnica sau arta?
Astazi majoritatea specialistilor afirma ca, desi pedagogia se infatiseaza ca o tehnica si chiar ca o arta (in cazul celor mai talentati dintre educatori) atunci cand ne referim la dimensiunea sa practic-aplicativa, ea a atins maturitatea epistemica a unei stiinte de sine statatoare, indeplinind toate rigorile, are ca obiect de studiu fenomenul educativ si toate datele empirice si teoretice despre acest proces dispune de metode specifice sau adaptate de investigare si explicare a proceselor educative, aspira la sistematizarea si rationalizarea domeniului educational prin determinarea de norme si legi (principiile pedagogice) si prin constituirea unui corpus unitar de concepte si teorii.
Astfel, pedagogia apare ca stiinta pozitiva care are in vedere realul concret, fenomenele observabile si cauzele explicabile. in acelasi timp, pedagogia intra in sfera domeniului filosofic prin reflexiile asupra valorii si prin prezenta finalitatilor educationale (C.Cucos).
