Importanta revistei "Dacia literara" si a faimoasei "Introductii"scrise de Mihail Kogalniceanu,nu poate fi corect analizata fara a schita mai intai contextual istoric, politic si cultural in care au aparut cele trei numere ale revistei iesene(intre ianuarie si iunie 1840). La acea data, unitatea nationala era inca un ideal si cateva spirite laminate,mari indrumatori culturali, aveau multiple activitati si domenii ale spiritului, pentru a construi institutiile culturale ale societatii lor (teatre,reviste si tipografii, scoli si academii etc.)

Ceea ce isi propune,explicit,sa faca noua revista este reunirea unor principii comune,mizand pe valoarea nationala.Numele revistei este simbolic: "Dacia" este acel intreg,acel vechi spatiu istoric fragmentat acum in mai multe bucati si pe care indrumatorii culturali ar trebui,prin eforturile lor convergente,sa-l recompuna. Termeni ca"national","roman" revin frecvent in frazele lui Kogalniceanu. "

Dacia literara "isi propune sa fie "un repertoriu general al literaturei romanesti",fixand astfel diversitatea regional intr-o unitate nationala."

In sfarsit,talul nostrum este realizatia dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". Acest obiectiv al revistei va fi intampinat cu entuziasm de catre Ion Heliade Radulescu in "Curierul romanesc" (27 martie 1840):"Nu putem decat a ne bucura, impreuna cu toata natia,despre dobandirea unei asemenea averi literare. Printr-insa vedem acum curat ca am avut si avem toti romanii aceeasi limba pe care multi din munteni,moldavi si ungureni au vrut s-o faca fasii si s-o imparteasca in atatea fasii mai cate si sate.Ravna si planul d-lui Kogalniceanu este vrednic de toata lauda si recunostinta".