De-a lungul secolelor, gastronomia a acompaniat, ca umbra lui Hamlet, intreaga istorie a literaturii. Privind ciclul eternei reintoarceri la lucrurile primordiale ca importanta si sens, de la Odiseea, Iliada si Rabelais la Alphonse Daudet, de la Zola si pana la James Joyce, de la Gogol la Creanga, paginile literare sunt pline de gurmanzi, delicii, toposuri, arhetipuri si mituri culinare consacrate.

Simplitatea si naturaletea meniurilor traditionale din arealul romanesc, dar si din cel ucrainean, tiganesc, rus sau japonez au comparut luxul, rafinamentul si arta sofisticata a belsugului occidental au aparut pe rand ca ritual, lux, mijloc de supravietuire, libertate a consumului si ca mita, iar actul de alimentare – ca privare, cult, pretext, devorare, bulimie.



Literatura si Gastronomia( traditionala sau moderna) au devenit tematica pentru diverse cursuri, simpozioane sau colocvii, subiectul fiind foarte vechi, uneori ludic, alteori serios si chiar abstract. Indiferent din ce perspectiva este privit domeniul, adevarul este ca literatura este o zona in care alimentele nu se altereaza niciodata. Astfel, tema a fost tratata in literatura universala inca din cele mai vechi timpuri.

Grecii, spre exemplu, venind in contact cu popoarele asiatice, au capatat gustul luxului si interesul pentru o alimentatie savanta si rafinata. in vremea lui Pericle si Alexandru Macedon, bucataria se afirma la nivel de arta. Atena devine celebra pentru abundenta ospetelor, in contrast cu Sparta, vestita pentru supa sa soldateasca si greu comestibila. in Grecia, alimentatia si bucataria ne sunt cunoscute prin mai multe texte : Pestii, de Dorion, Arta bucatarului, de Chrysippe de Tyane si Prajituri de Iatroclés si de Mendés.