Infractiunea de abuz de incredere este prevazuta si pedepsita de art. 256. Cod Penal si este definita ca fiind , insusirea unui bun mobil al altuia , detinut cu orice titlu, sau dispune de acest bun pe nedrept , ori refuzul de a-l restitui , se pedepseste inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau amenda.
Cu aceiasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta de a schimba in totul sau in parte, substanta sau calitatile marfurilor incredintate spre transport . Daca schimbarea substantei sau a calitatii marfurilor ncredintate spre transport s-a facut prin folosirea de substante vatamatoare, pedeapsa este inchisoarea stricta de la un an la 5 ani. Cu pedeapsa prevazuta in alin.3 se sanctioneaza si fapta de a distruge obiectele primite in gaj de catre creditor .
Daca bunul este proprietate privata , actiunea penala se pune in miscare la plingerea prealabila a partii vatamate. impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Formarea si buna desfasurare a relatiilor sociale cu caracter patrimonial implica o anumita incredere , pe care cei ce intra in aceste relatii trebuie sa si-o acorde uni altora . Numai in masura in care este indeplinita aceasta conditie , persoanele incredinteaza, lasa in posesia sau detentia altora , diferite bunuri pentru a fi pastrate, transportate fara teama ca ele ar putea fi insusite ori ca s-ar putea refuza restituirea lor . Daca persoanele nu si-ar acorda aceasta incredere , ele s-ar abtine sa intre in asemenea relatii , ceea ce ar produce grave tulburari in cadrul societatii .
Infractiunea a primit denumirea de abuz de incredere deoarece faptuitorul abuzeaza de increderea celui care i-a lasat bunul in detentie , transformandu-se din detentar al bunului in pretins proprietar al acestuia.
Obiectul juridic: Prin incriminarea abuzului de incredere legiuitorul a urmarit sa asigure increderea pe care trebuie sa se bazeze relatiile sociale cu caracter patrimonial , sa apere proprietatea asupra bunurilor mobile. Asa fiind obiectul juridic al infractiunii de abuz de incredere il constituie relatiile sociale de ordin patrimonial privitoare la acordarea si respectarea unei anumite increderi pentru nasterea si mentinerea lor in scopul apararii drepturilor celui care incredinteaza bunul mobil altei persoane.
