Instalarea regimului comunist in Romania a insemnat interven¬tia si controlul politicului asupra tuturor compartimentelor vietii. Partidul Comunist, ca „forta conducatoare in Stat", ca putere abso¬luta, a dezvoltat o actiune sustinuta de legitimare a intereselor sale, recurgand la diferite tipuri de constrangeri. Cultura si literatura au jucat un rol important in arsenalul de dominatie, fiind politizate si subordonate puterii.

Cercetarile intreprinse asupra regimurilor dictatoriale au dove¬dit ca cetatenii raspund cu forme diferite de rezistenta unei politici interventioniste, ceea ce le poate da iluzia ca isi pastreaza si prote¬jeaza anumite drepturi, dar, in acelasi timp, poate genera duplicitate si complicitate.



Atitudinea puterii fata de scriitori, de creatori, in general, a fost una de continuu control, in acest scop fiind organizate servicii sau subservicii speciale si specializate: de cenzura si de securitate. La acestea se adauga „indrumarea" literaturii de catre partid si activistii sai culturali. Literatura si presa, discursul scris tiparit erau supuse unei lecturi de verificare a continutului, dupa alte criterii decat cele estetice sau jurnalistice.

In cele patru decenii de comunism, raporturile literaturii cu po¬liticul, respectiv cu puterea, au trecut prin mai multe etape, dina¬mismul lor fiind in stransa legatura cu pozitionarea pe plan national si international a regimului.
In perioada comunismului, in literatura romana s-a manifestat constant, dar in forme si cu intensitati diferite, un fenomen de subordonare a literarului fata de comenzile politicului, de aservire fata de ideologia si programul Partidului Comunist, corelat cu o atitudine umana, de slujire si de aplicare a politicii comuniste in do¬meniul literaturii, adeseori in schimbul unor beneficii de diferite tipuri.