Geografia este considerata o stiinta noua, aparuta in secolul al XIX-lea, insa preocupari legate de aceasta disciplina s-au conturat cu mult timp in urma. Procesul de evolutie al geografiei a fost unul complex, fapt evidentiat de vechimea sa si de etapele parcurse pana in prezent. Din aceasta perspectiva, se poate vorbi despre originile antice ale geografiei, despre calitatea sa descriptiva la inceput si care s-a mentinut de-a lungul a multe secole, avand ca rezultat lucrari ce si-au adus contributia la cunoasterea unor noi teritorii cu caracteristicile lor fizico-geografice, antropice si economice, si, in final, la cunoasterea intregului spatiu terestru.

Geografia, una dintre cele mai vechi stiinte la nivel planetar, ca disciplina a spatiului terestru, a mediului, are doua mari compartimente:
- Geografia fizica, ce abordeaza aspecte generale si particulare, regionale si locale referitoare la componentele mediului natural, respectiv la structurile geologice, la relief, clima, hidrografie si soluri, la fauna si flora.
- Geografia umana, axata pe probleme tangentiale sau de profunzime privind resursele naturale(de sol si subsol) si exploatarea lor, aspecte istorico-geografice, toponimia si structurile administrativ-teritoriale, populatia si asezarile, activitatile economice, sociale si culturale, protectia si conservarea mediului in profil teritorial, precum si analizele teritoriale ale fenomenelor politice(geopolitice).
Desi separate, cele doua se aflau in stransa corelatie, studiile rezultate abordand elementele de interes propriu prin prisma influentelor din comportamentul elementelor celeilalte ramuri. Cu alte cuvinte, analizele cu privire la mediul natural prezinta si impactul factorilor antropici, iar cele cu privire la populatie si activitatile sale explica caracteristicile acestora si din perspectiva influentelor elementelor fizico-geografice.



PREOCUPaRI iN DOMENIUL GEOGRAFIEI UMANE
a. Preocupari in domeniul geografiei umane pe plan mondial

Definirea geografiei ca stiinta a reprezentat una dintre preocuparile de baza ale marilor personalitati ale geografiei, care au incercat sa delimiteze clar domeniul de studiu al acesteia din dorinta reala de a impulsiona dezvoltarea ei si de a o impune ca una dintre importantele directii de cercetare a realitatilor cu care se confrunta omenirea in prezent.
Inca din Antichitate, Hippocrate, Strabon, Platon, Ptolemeu, Thucidide etc. au avut preocupari legate de descrierea si modul de viata al oamenilor.

La inceput, lucrarile prezentau diversitatea vietii omenesti, corelata cu scopuri utilitare si activitati. Descrierile geografice aveau drept scop povestirea evenimentelor si nu definirea pozitiei omului. Astfel, Strabon a emis, pentru prima data, ideea ca Pamantul este scena pe care se dezvolta activitatea omeneasca(homocentrismul). Scopul utilitar al informatiilor geografice avea sa fie confirmat de primele incercari de a desena harti si schite cartografice, asa cum au procedat Anaxagora, Hecateu si Anaximandru.