Acest limbaj de programare cu cel mai scurt nume posibil, a fost creat in 1972 de catre Dennis Ritchie si Brian Kernigham pentru dezvoltaea sistemului de operare UNIX. Istoria sa merita mentionata deoarece este relevanta pentru caracterizarea limbajului.
Asadar, se punea problema conceperii unui sistem de operare universal, care sa poata functiona, teoretic, pe orice tip de masina – sistemul UNIX. Pentru aceasta era nevoie de un limbaj care sa exploateza toate posibilitatile unei masini, dar care nu putea fi limbajul de asamblare, deoarece el este specific masinii – o noua implementare presupunea rescrierea integrala a sistemului. Din aceasta dilema s – a putut iesi construind un limbaj de nivel inalt (initial limbajul B, ulterior C ) care introducea si concepte de nivel scazut, hardware ( registru, adresa, locatie de memorie absoluta etc.).



Mai bine de 90 % din sursele primului sistem de operare UNIX ( implementat pe o masina PDP – 7 ) au fost scrise utilizand limbajul C, iar pentru restul modulelor, s – a apelat la limbajul de asamblare. Sistemul astfel obtinut a fost distribuit impreuna cu codul sursa si cu descrierea noului limbaj folosit, cu intentia vadita de a – l transforma intr – un sistem de operare universal. Succesul nu a sosit imediat, dar era asigurat de noua metoda de lucru. Programatorii au fost incitati sa dezvolte acest sistem, extinzandu – l cu noi module si sa il implementeze pe alte masini prin rescrierea acelei minime parti ( sub 10 % ) in limbaj de asamblare... „C” devenea un limbaj de referinta.