Lumea a Treia - sintagma lansata de economistul francez A. Sauvy in anii ’50 pentru a desemna un ansamblu de tari sarace si lipsite de putere – da nastere ulterior miscarii de decolonizare de dupa razboi. Ea formeaza un vast inel in sudul marilor tari industrializate, care inglobeaza tari din Africa, Asia si America Latina.

Caracteristicile Lumii a Treia (din anii ’50 pana in anii ’70)

Lumea a Treia se caracterizeaza printr-o economie subdezvoltata, societati dezarticulate si fragilitate politica.

- Debilitate economica



Economia din tarile Lumii a Treia se caracterizeaza prin mai multe trasaturi specifice.

1.Suprematia sectorului primar (in special agricol), ingustarea sectorului secundar si hipertrofierea relativa a sectorului tertiar.

2.Dualismul intre o economie moderna, dar care nu priveste decat cateva tipuri de activitate (plantatii consacrate culturilor de export, industrii extractive si unele industrii manufacturiere, marele comert) si o economie slab productiva si predominanta (artizanat, micul comert, agricultura traditionala).

3.Slabiciune generala a productiei. Daca cresterea economica este ampla incepand din anii ’60, Lumea a Treia, care concentreaza trei patrimi din populatia Terrei, nu furnizeaza in 1980 decat o cincime din productia mondiala.

Exista numeroase obstacole in calea dezvoltarii. Tarile Lumii a Treia dispun de mana de lucru ieftina si uneori de resurse naturale din abundenta. Ele duc insa lipsa de capital, de specialisti si de cadre si sufera din pricina ingustimii pietelor lor interne. Exporturile lor depind inca uneori de una sau doua materii prime al caror pret, foarte diferit de la un an la altul, creste mai incet decat cel al produselor manufacturate pe care le cumpara din tarile industrializate (deteriorarea termenilor schimbului).