Pentru Romania etapei post-integrare, sectorul agroalimentar, economia si dezvoltarea spatiului rural constituie factori importanti ai convergentei economice europene a tarii noastre. La doi ani de la aderare, elementele de convergenta economica sunt firave si de mica amploare, in schimb discrepantele sunt numeroase, fiind determinate in principal de factori structurali, de diferentele tehnologice si de productivitate, de functionare a institutiilor si a mediului de afaceri s,i nu in ultimul rand, de diferentele de venituri si de bunastare economica.



Sunt bine cunoscute diferentele de productivitate pe filierele agroalimentare din Romania fata de alte tari europene. Produsele agroalimentare romanesti au un grad mai scazut de prelucrare si valoare adaugata putina. In timp ce in UE procesul de formare a valorii adaugate pe filierele agroalimentare indica faptul ca la nivel european 23% din VAB se creeaza in agricultura, 29% in stadiul de procesare iar de 48% in sectorul de retail en-gros si en-detail, in Romania, procesul de formare a VAB pe filierele agroalimentare este dominat de sectorul
primar – agricultura, care produce 70% din VAB a produsului final, urmata de sectorul de procesare cu 15% si sectorul de retail cu 15%. Ca atare, produsele agroalimentare romanesti au un deficit de competitivitate pornind de la decalajele structurale ale filierelor

Agricultura practicata in cadrul exploatatiilor agricole individuale din Romania nu a avut posibilitati de dezvoltare similare cu cele din majoritatea tarilor Uniunii Europene, in ciuda avantajelor comparative oferite de potentialul natural. Dintre problemele majore ale convergentei institutionale si reale cu care se confrunta exploatatiilor cu orientare comerciala; productivitatea si calitatea scazuta a productiei; numarul mare de producatori agricoli care exploateaza suprafete mici, fragmentate in numeroase parcele si care determina obtinerea de productii neomogene care nu raspund standardelor de calitate cerute de piata