Asupra religiei daco-getilor, informatiile cele mai ample le-a lasat Herodot.Primul citat:

“Iata in ce fel se socot ei nemuritorii: credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zamolxis-divinitatea lor- pe care unii il cred acelas cu Gebeleisis. Tot in al cincelea an arunca sortii, si intotdeauna pe cel dintre ei pe care cade sortul il trimit ca solie la Zamolxis, incredintandu-I de fiecare data nevoile lor.

Trimiterea solului se face astfel: cativa dintre ei, asezandu-se la rand, tin cu varful in sus trei sulite, iar altii, apucandu-l de maini si de picioare pe cel trimis la Zamolxis, il leagana de cateva ori si apoi, facandu-I vant, il arunca in sus peste varfurile sulitelor. Daca, in cadere, omul moare strapuns, raman incredintati ca zeul le este binevoitor; daca nu moare, atunci il invinuiesc pe sol, hulindu-l ca este un om rau; dupa ce arunca vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut ii spun solului cat mai este in viata. Cand tuna si fulgera, tracii despre care este vorba trag cu sagetile in sus, spre cer, si isi ameninta zeul, caci ei nu recunosc vreun alt zeu in afara de al lor”.