Istoria martisorului

La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 Martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica nasterea naturii. La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.

In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martiaoare cu o vechime mai mare de 8 000 de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si negru, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. in schimb culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor, era specifica intelepciunii barbatului. De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii.