Debutul din 1936 cu „intamplari in irealitatea imediata” il apropie vizibil de George Bacovia, ca mai tarziu, parcurgand intreaga sa creatie literara, sa constatam ca performanta este excelenta, fara plagiat. Sensibilitatea aparte si mai ales esenta sunt cheile de descifrare a randurilor sale. Iata ce spunea in „Vizuina luminata”: „Ne imaginam in fiecare clipa viata si viata ramane valabila pentru acea clipa si numai pentru aceea si numai asa cum o imaginam atunci. Este acelasi lucru dar, a visa si a trai. in clipa in care se desfasoara visul, intamplarile lui sunt valabile numai pentru momentele acelea nocturne de somn, dupa cum in trairea de toate zilele, gandurile si intamplarile sunt valabile numai pentru clipa cand se petrec si asa cum le imaginam in acea clipa.
Daca am incerca totusi sa credem ca faptele sunt independente de noi, este suficient ca intr-un moment tragic sa inchidem ochii si regasim o independenta interioara atat de stricata si de hermetica incat putem plasa in intunericul ei orice amintire, orice gand si orice imagine vrem, putem plasa in miezul momentului tragic o gluma, o anecdota ca si un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf.” De fapt, atat in constiinta autorului, cat si in cea a personajului Blecher, se da o permanenta lupta, destul de luctuoasa, intre aparenta si esenta, sau mai bine spus intre irealitatea si realitatea atat de specifice operei blecheriene.
