Minciuna constituie un act psihic complex, cu rezonante socio-culturale, ce vizeaza mai multe straturi existentiale: ontologice, gnoseologice, retorice, axiologice, antropologice, culturologice, sociologice. Ea este o forma de administrare eficienta a fictiunii, de plonjare motivata in ireal, de indepartare prin limbaj sau gestica de la ceea ce indeobste este recunoscut ca existent, ca adevarat, ca valoare.
Ca modalitate de abatere de la ceea ce este, minciuna da seama de faptul ca distanta dintre real si ireal este reglabila prin mecanisme semiotice, ca nu intotdeauna este urmarita corespondenta dintre ceea ce se afirma si starile de fapt (si ca, in anumite circumstante, acest lucru este chiar contraindicat!), ca instrumentele limbajelor verbale sau paraverbale sunt excelente mijloace de a trisa, de a ascunde, de a nasoci. Minciuna este o achizitie culturala ce se rafineaza pe masura ce subiectul dobandeste o anumita experienta praxiologica, ajunge la o anumita performanta discursiva, este integrat in comunitate si are anumite interese. Nu minti doar de dragul de a minti.
Mincinosul este in general o persoana bine situata. Discursul contrafactul presupune unele premise: structurarea unui scop, redat sub forma unui material imaginar, posibilitatea de exprimare in contrasens cu scopul urmarit, cpacitatea unui subiect de a alege intre mai multe optiuni favorabile. Actul de a minti presupune o anumita capacitate proiectiva, ideationala, care sa treaca dincolo de prezent (in general mincinosul este un ins nemultumit); cunoasterea adevarului, dar si abtinerea de a-l spune, de a te da de gol; fructificarea efectiva a avantajului de a sti mai mult decat alt subiect, de afi cu un pas inaintea lui.
Minciuna simulare si disimulare - delimitari conceptuale
label
Referate
calendar_month
2010-05-17, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
stanciulescu
