Monarhia absoluta este regimul in care puterea de stat, absoluta si invizibila, este incarnata de rege ale carui competente sunt limitate de legile traditionale, dar nu pot fi controlate nici de nobilime, nici de reprezentantii corpului social sau politic din Adunarea Starilor Generale. Ideile sale de baza sunt unitatea si legea, expresie a ordinii si controlului asupra societatii. Limitele puterii regale(executiva, legislativa, juridica) rezultau doar din responsabilitatea sa in fata lui Dumnezeu-sursa unica a autoritatii monarhice. Monarhul este astfel dezlegat (sensul etimologic al termenului absolut) de orice raspundere terestra, liber de a legifera si decide singur.

Absolutismul monarhic se cristalizeaza treptat in Spania sub domnia lui Filip al-II-lea (1556-1598) si in Franta, incepand cu Henric al-IV-lea (1589-1610).Stapan al unui imens imperiu colonial, regele Spaniei s-a preocupat de constituirea unei birocratii eficiente, pe care sa o poata controla cu strictete.
Biserica catolica si in special Inchizitia au contribuit la consolidarea acestui tip de guvernare autoritara.
In Franta, arhitectii absolutismului monarhic sunt cei doi cardinali ministri: Richelieu (1585-1642), ministrul lui Ludovic al-XIII-lea si Mazarin (1602-1661). Dupa moartea celui din urma, noul rege, Ludovic al-XIV-lea, a decis sa guverneze singur.