Termenul motivatie deriva din limba latina, termenii moveo, motum, movere, insemnand a misca, a pune in miscare. Cu timpul a evoluat, iar motum a devenit motiv, care este descris de dictionarul englez Oxford ca insemnand ceea ce indeamna sau determina o persoana sa actioneze intr-un anumit fel: o dorinta, teama sau alta emotie, luarea in considerare a unei cauze care influenteaza sau tinde sa influenteze vointa unei persoane. Este sensul fortei motrice, a directiei spre realizarea obiectivului, motivatia fiind acel mobil care contribuie la miscare: orice actiune ce are o motivatie isi sporeste capacitatea.

Putem spune ca motivul este ceea ce actioneaza din interior spre exterior, iar motivatia este un ansamblu de motive, impingerea spre actiune, modalitatea fundamentala de mobilizare, activare. Este acea variabila motivationala care explica de ce se produc anumite manifestari psihice.



Motivul este un ansamblu de semnale despre o stare oarecare de necesitate: intai obliga la actiune, apoi directioneaza spre obiectiv, a carui atingere trebuie sa asigure diminuarea sau satisfacerea deplina a starii date.

Motivele poarta diferite denumiri: dorinte, nevoi, sperante ce caracterizeaza o anumita persoana. Ele nu se identifica intotdeauna cu scopul actiunii pe care o genereaza, motivul si scopul fiind intr-o relatie cu caracter corelativ si nu cauzal. in cadrul motivelor pot fi incluse necesitatile, trebuintele, aspiratiile si interesele care se constituie in sisteme ierarhizate de motivatie. Se stie ca o actiune puternic motivata determina obtinerea unui randament sporit. Avand la baza trebuinta, motivul face ca unitatea trebuintelor sa ajunga a fi motivanta, initiind actiuni care sa atinga un anumit scop.