Pentru ca dialogul dintre om si calculator sa poata avea loc, trebuie sa existe o componenta esentiala denumita sistem de operare. Acesta este un program special cu rol de coordonare si control asupra resurselor fizice (hardware) ale calculatorului si care intermediaza dialogul om-calculator.
Un sistem de operare trebuie sa aiba capacitatea de a se adapta la modificarile tehnologice, ramanand in acelasi timp compatibil cu hardware-ul anterior.
Realizatorii sistemelor de operare trebuie sa tina seama de evolutia procesoarelor ce stau la baza calculatoarelor, astfel incat sa se poata beneficia de avantajele pe care acestea le ofera.
Primul sistem de operare pentru calculatoare personale a fost CP/M (prescurtare de la Control Programs for Microcomputers), care a aparut in 1980. Apoi a urmat populara serie de sisteme de operare denumite MS-DOS (Microsoft Disk Operating System), pentru care a aparut o versiune noua in fiecare an, ultima versiune scoasa de compania Microsoft fiind DOS 6.22 (in anul 1994).



Alegerea unui sistem de operare sau a altuia se face in functie de calculator si de preferintele utilizatorului. Unul dintre factorii esentiali il reprezinta usurinta de utilizare, aspect caruia nu i s-a acordat initial importanta.
Pentru a imbunatati acest aspect al asigurarii unui mod de dialogare om-calculator cat mai agreabil si la indemana tuturor, nu numai a specialistilor, compania Microsoft a realizat un program ce oferea un mediu de lucru mai prietenos, denumit Windows 3.1. Acesta nu era insa un sistem de operare, deoarece el presupunea existenta sistemului DOS. In 1995, mediul Windows a fost transformat in sistem de operare, aparand WINDOWS 95.