Prin proba se intelege orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei (art. 63 alin. 1 Cod penal).
Termenul proba provine din latinescul „probo” care inseamna „a dovedi” sau din englezescul ,,probation,, care inseamna dovada. Probele au un dublu caracter in procesul penal: proba constituie un element de cunoastere prin intermediul careia organul judiciar cauta adevarul; proba constituie element de dovedire - partile utilizand probele in scopul dovedirii sustinerilor facute in cadrul procesului.
Nu trebuie confundate notiunile de proba, mijloc de proba si probatiune. Probele ca elemente de fapt care servesc la aflarea adevarului in procesul penal sunt aduse la cunostinta organelor judiciare prin intermediul mijloacelor de proba. Mijloacele de proba sunt acele cai legale prin care se constata existenta probelor.
Probatiunea reprezinta activitatea de strangere si verificare a probelor constand in acele acte procedurale prin care organele judiciare si partile stabilesc prin mijloacele prevazute de lege elementele de fapt necesare pentru constatarea faptelor si imprejurarilor care formeaza obiectul unei cauze penale.
Din momentul declansarii procesului penal si pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate cu ajutorul probelor. Formarea convingerii intime a judecatorului cu privire la realitatea starii de fapt pe care trebuie sa o stabileasca si pe care trebuie sa-si intemeieze hotararea depinde de corecta si completa desfasurare a probatiunii si de valoarea probelor administrate.
Obiectul probatiunii in cursul judecatii
label
Referate
calendar_month
2010-03-22, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro
