Chiar daca emisa inainte de debutul ultimei reforme aplicate sistemului educational romanesc, precizarea lui O.safran in legatura cu finalitatile propuse educatiei ramane o cea mai concisa si precisa explicitare a aportului acesteia pentru evolutia unei societati. "Functia fundamentala a educatiei este de a vehicula, actualiza si valorifica experienta sociala in vederea asigurarii unai integrari eficiente si rapide a individului in societate si, prin aceasta, in vederea crearii premiselor autodeterminarii individului ca factor de progres social" (O.Safran in cap.IV - Functii si finalitati ale educatiei, in Probleme fundamentale ale pedagogiei).



Viata scolara nu poate fi rupta de viata sociala pentru ca "a invata in scoala inseamna a invata viata; viata scolara este un fragment decupat din viata sociala" (A.Neculau, A fi elev). Curentul scolii active vorbea despre scoala ca de o comunitate sociala ce ofera prilejuri de invatare psihosociala. E. Durkheim nu afirma la intamplare ca scoala este in primul rand institutie sociala, iar "educatia este un fapt social".

Practic, acesta este un posibil raspuns, cel mai bun ce se poate da, ideii iliciene de "societate fara scoala"(Ilici - societe sans ecole) - o afirmatie si o teorie pe cat de aberanta, pe atat de imposibil de implinit. Nevoia de modele de comportare sociala si, implicit, profesionala ne trimite catre optiunea exprimata la mijloc de secol de catre stefan Barsanescu, cel care nu a impus doar teoretic o pedagogie a modelelor, ci s-a si constituit intr-un firesc model de magistru.