La romani, primele mentiuni despre creatia populara apar in "Descrierea Moldovei" (1716), a lui Dimitrie Cantemir, care vorbeste despre inclinatia catre "eres" a romanilor si despre reminiscentele "pagane", mitice ale acestora, dand ca exemplu mitul Zburatorului. Chiar culegerea de legende a lui Ion Neculce, "O sama de cuvinte", poate fi interpretata ca o prima culegere de creatii populare. insa antologiile autentice, rezultat al unui demers constientizat, avand ca scop culegerea si punerea in lumina, prin intermediul tiparului, a bogatei mosteniri folclorice romanesti, apar abia in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, sub efectul curentului romantic, care avea ca obiectiv, intre alte orientari, si privirea retrospectiva catre istoria nationala si catre cultura poporului.



Prima culegere de acest fel, ramasa de referinta, este aceea a lui Vasile Alecsandri, "Poesii populare. Balade" (Iasi, 1852). Dupa aceasta, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, culegerile si studiile de folclor iau o deosebita amploare, cuprinzand nume ale unor carturari si folcloristi remarcabili, intre care Bogdan Petriceicu Hasdeu, Simion Florea Marian, Artur Gorovei, Moses Gaster, Ion Pop Reteganul, Dumitru Stancescu, iar in secolul al XX-lea Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Constantin Brailoiu si numerosi altii, intr-o lista extrem de bogata. Lucrarile cele mai cunoscute, care cuprind fondul principal al materialelor folclorice romanesti, sunt "Legendele sau basmele romanilor" (1872), de Petre Ispirescu, "Poezii populare romane" (1885), de G. Dem. Teodorescu, precum si un monumental studiu comparatist al lui Lazar Saineanu, deosebit de modern pentru timpul sau, ca metoda si ca expresie critica, "Basmele romane" (1895).

Concomitent cu descoperirea creatiei populare, asistam la crearea unei noi discipline umanistice, a carei nomenclatura este, ca proces de constituire, de asemenea extrem de instructiva. Termenul de folclor (engl. folklore) este creat, in anul 1846, de un arheolog englez, Ambrose Merton, si are ca etimologie doua cuvinte din limba engleza, folk = popor, lore = stiinta, intelepciune; el se impune, alaturi de conceptul de creatie sau de literatura populara, si in cercetarea romaneasca, datorita, in buna parte, marii sale capacitati de formare a noi termeni stiintifici: folcloric, folclorist, folcloristica etc.