In vara anului 1096, pentru prima oara in istorie, o mare armata crestina, alcatuita din oameni apartinand mai multor popoare, a pornit spre Rasarit. Aceasta era formata din: cavaleri nobili, scutierii acestora, calareti, tarani, oraseni, atat barbati, cat si femei. Au fost intre 50 pana la 70000 de oameni care au pornit la drum, impartiti in cinci sau sase grupuri, urmare povestilor despre minunile Ierusalimului si perspectiva unei prazi bogate. Petru de Amiens, numit si Petru Eremitul, conducea o asemenea ceata de sarmani. Inainte de aceasta, murdar si zdrentaros, calare pe un magar, a strabatut regiuni intinse ale Frantei, facand cunoscuta cruciada. Inaintea marii armate cruciate, au pornit trupe izolate conduse de Eremit si de un cavaler, "Walter cel fara de avutie" formate din aproximativ 15000 de oameni.

Prima trupa a parasit Renania de Nord in martie si s-a indreptat spre sud-est, traversand Ungaria si Bulgaria de astazi. Ambele cete de tarani au trebuit sa infrunte populatiile locale.taranii au suferit pierderi grele, caci pentru un asemenea gen de infruntari nu erau pregatiti. Duceau lipsa de alimente si de arme, ceea ce a facut ca pe drum sa comita pradaciunii din cauza carora au fost prigoniti de localnici, cu toata cruzimea. Cu toate acestea Petru si oastea lui au ajuns, la inceputul lui august 1096, inaintea portilor Constantinopolului, la doua saptamani dupa sosirea trupei lui Walter.