Din punct de vedere etimologic, a discrimina inseamna a face distinctie intre anumite obiecte , de a stabili intre ele o separatie, o diferentiere plecand de la trasturile lor distinctive. Discriminarea se defineste deci nu doar prin simpla referire la diferenta, ci consta in diferenta sau distinctia interzisa, interzisa deoarece este nelegitima, nelegitima deoarece este arbitrara.
a) Principiul egalitatii este asimilat celui al nediscriminarii. Intr-o faza de inceput si judecatorul constitutional roman a facut aceasta asociere intre cele doua notiuni. In aceasta situatie, pentru a controla masura in care este respectat de catre legiuitor principiul constitutional al egalitatii este suficient ca judecatorul sa adopte o « conceptie pozitivista » cu privire la normele de referinta si , plecand de aici , sa se limiteze la un simplu control al normelor legale.



Este exact ceea ce a facut Curtea Constitutionala romana la inceputul jurisprudentei sale. Deoarece textul articolului 16 din Constitutie mentioneaza expres privilegiile si discriminarile, Curtea a dat o prima interpretare principiului constitutional al egalitatii intr-un sens unifomizant : « … in analiza acestei aprecieri trebuie sa observam ca, prin continutul sau, art 16 alineat 1 din Constitutie se coreleaza cu dispozitiile art 4 alineat 2 al legii fundamentale care determina criteriile nediscriminatii, aceste fiind rasa, nationalitatea, originea etnic, limba, religia, sexul, opinia, apartenenta politica, averea si originea sociala » . Deci in raport cu aceste criterii legiuitorul nu este liber sa constate daca situatiile sunt sau nu diferite, textul constitutional cere ca ele sa fie tratate de o maniera identica.
Conceptia stricta asupra principiului constitutional al egalitatii consta in a afirma ca numai ceea ce este in mod expres interzis de catre textul constitutionala ca discriminare este contrar egalitatii, in rest egalitatea este presupusa.