Prezumtia de nevinovatie si-a castigat autonomia, ca regula de drept, abia in secolul al XVIII-lea, pentru prima data ea fiind in legislatia Statelor Unite ale Americii si apoi in Declaratia drepturilor omului si cetateanului din 17891.

Mai tarziu, simtindu-se nevoia acestei prezumtii prin documente cu caracter international, ea a fost inscrisa in art.11 din Declaratia Universala a drepturilor Omului, adoptata de Adunarea genarala a Organizatiei Natiunilor unite la 10 decembrie 1948 facandu-se, in acelasi timp, recomandarea ca legislatiile nationale ale statelor sa insereze in dispozitiilor lor norme privind prezumtia de nevinovatie.



Inscrierea acestei prezumtii in legislatiile marii majoritati ale statelor lumii constituie o victorie impotiva conceptiilor potrivit carora ar exista criminali innascuti, care au o predispozitie patologica spre savarsirea de infractiuni si pentru care nu ar putea opera prezumtia de nevinovatie.

Cuprins:

Cuprins………………………………………………………………..p.2
Abrevieri……………………………………………………………….p.3
Bibliografie…………………………………………………………….p.4
Capitolul I. Prezumtia de nevinovatie………………………………….p.5
Capitolul II. Prezumtia de nevinovatie in alte sisteme de drept
comparat…………………………………………………………..p.9