Trebuie sa mentionam ca omul ca personalitate constituie obiectul a diverse discipline stiintifice. Avem avantajul de a aborda problemele personalitatii sub unghi psihologic, avantaj pentru ca psihologia este stiinta central despre om si personalitatea sa si, in chip firesc, cunostintele psihologice despre personalitate poseda cel maid avansat grad de constituire. Psihologia trateaza personalitatea in ordinea sistemului bio-psiho-social, un concept tridimensional, care sta la baza abordarii problematicii personalitatii in psihologia contemporana.

Problema personalitatii a fost pusa in planul stiintei psihologice abia la inceputul secolului nostru, dupa o prima etapa de explorari ale functiilor si proceselor.



Pentru a se obtine tabloul personalitatii s-a apelat, fie la structuri organice, fie la valorile sociale, uneori direct la ideologie, constituindu-se tipologii cultural, maid apropiate de adevar dar indepartate de concret din cauza nesocotirii trasaturilor psihice.

In gindirea filozofica, personalitatea a fost identificata cu esenta uman, deci cu acele insusiri sau structure ce definesc pe om.La notiunea de ,,speta de animal” (nu intru-totul potrivita) s-au adaugat calificativele de economic, social, creator de istorie, constient, dotat cu vorbire, apt de conduit instrumentalasi de fabricant de unelte, rational, generator de semnificatii s.a.

Omul se naste ca un ,,candidat la umanitate” (H.Pieron) si se constituie ca personalitate prin modelarea dupa relatiile si comportamentele sociale, prin interiorizarea actiunilor si valorilor. Astfel se definitiveaza strategia genetica in explicarea personalitatii ca un sistem hipercomplex in continua devenire .