A fi parinte, educator sau profesor in societatea de astazi, devine din ce in ce mai provocator. Auzim tot mai des expresii de genul: „copiii din zilele acestea nu sunt ca cei de mai de mult”, „copiii de azi sunt obraznici”, „copiii de azi au doar pretentii”, „nu te poti intelege cu copiii de azi”, etc. Din perspectiva adultului este deosebit de convenient sa vorbim de probelmele pe care le ridica copiii, fara a mentiona ce am incercat sa facem noi pentru rezolvarea acestor probleme. Am incercat sa ne perfectionam? Am incercat sa cautam, sa invatam si sa folosim alte metode? Sau doar am emis pretentii si am analizat diferentele dintre copiii de azi si cei de ieri?

Abuzul este un comportament agresiv sau necorespunzator indreptat asupra copilului sau a cuiva care se afla intr-o situatie inferioara si fara aparare si are ca rezultat consecinte fizice si emotionale negative.



Furia si sentimentul puternic de indignare ii conduce pe cei care cad in capcana acesteia sa abuzeze de cei mai slabi decat ei. Este demn de remarcat ca la furie nu-i lovim pe cei mai puternici decat noi, nu ne adresam urat, critic sau amenintator sefilor nostri, ci celor mai slabi decat noi: subordonatilor, copiilor, femeilor (in general, deoarece exista cazuri in care femeile abuzeaza barbatii). intr-un cuvant, cei asupra carora avem control.

In ultimii ani exista nenumarate dovezi cu privire la abuzul asupra copiilor. Ne indigneaza violenta din scoli, insa unde au deprins, oare, copiii aceste modele de comportament? Nu vi se pare firesc ca cineva care a vazut la noi ca ne rezolvam problemele cu bataia, sa reactioneze in acelasi fel?

Prevederile legale privind protectia copilului impotriva abuzului sunt stipulate in Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.