A vorbi omului modern despre realitatea Invierii lui Hristos si despre invierea noastra prin El inseamna a-ti asuma riscul unui raspuns ca acela pe care l-a primit Sfantul Apostol Pavel cand le vorbea atenienilor despre "Dumnezeul necunoscut", Caruia ei ii inaltasera un altar: "Dumnezeu, trecand cu vederea veacurile nestiintei, vorbesete acum oamenilor ca toti de pretutindeni sa se pocaiasca, pentru ca a hotarat o zi in care sa judece lumea intru dreptate, prin Barbatul pe care L-a randuit, daruind tuturor incredintare, prin invierea Lui din morti. Si auzind despre invieres mortilor, unii l-au luat in ras, iar altii i-au zis: Te vom asculta desprre aceasta si altadata" (Faptele Apostolilor XVII, 31-32).

Pentru omul modern, dispus mai degraba sa divinizeze ratiunea decat sa accepte revelarea Cuvantului intrupat, ca si pentru anticii greci din Areopag, este mai potrivit un discurs despre nemurirea sufletului si chiar despre reincarnarea sa periodica decat despre inviere. Nu este de mirare, astfel, ca si multi dintre crestinii de astazi, educati in spiritul iluminismului modernist, ezita atunci cand sunt intrebati daca invierea lui Hristos face parte din credinta lor.