In 1828 - 1829, Chiang Kai-Shek, liderul Gomindang-ului, principalul partid politic chinez, s-a impus in pozitia de conducator al Chineicu acordul celorlalte forte politico-militaredin tara. Singurul opozant a fost Partidul Comunist Chinez. Pentru japonezi, acest lucru era un posibil dezastru.

China avea o populatie de peste 10 ori mai mare decat cea a Japoniei, insa economia si sistemul politic slab dezvoltate ale acesteia au facut ca Japonia sa devina puterea dominanta in Asia de Est. Japonia s-a alaturat puterilor occidentale in stabilirea unor tratate care ii ofereau anumite privilegii in China. Cu toate acestea, Tchang Kai-Chek s-a angajat el insusi sa modernizeze China si sa puna capat unor astfel de tratate. In 1930 acesta dobandea autoritatea necesara savarsirii acestor transformari. in urmatorii 9 ani, tensiunea s-a intensificat intre Japonia si China, si a condus la conflicte.

Invadarea Chinei de catre Japonia, in iulie 1937, in urma unei ciocniri intre trupele japoneze si chineze la Podul Marco Polo langa Peking, a dus la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial in Asia. Prima ciocnire a avut loc in 7 iulie, iar in urmatoarele 3 saptamani s-au succedat cateva conflicte armate. Pe 28 iulie 1937 a izbucnit o lupta insemnata pentru controlul asupra Peking-ului. Japonezii i-au fortat rapid pe chinezi sa abandoneze Peking-ul, iar pe 7 august 1937 trupele japoneze au patruns in capitala traditionala a imparatilor chinezi.