A fost un mare rege al Macedoniei, intre anii 336-323 i.e.n. In 356 se nastea la Pella, in capitala Macedoniei semibarbare, potrivit traditiei in chiar noaptea in care era incendiat vestitul templu al zeitei Artemis din Efes, Alexandru, fiul energicului rege domnitor FilipII si al ambitioasei printese epirote Olimpia. La numai 20 de ani el mostenea tronul unui stat devenit hegemon al Peninsulei Balcanice, 13 ani mai tarziu se sfar- sea din viata, la capatul unui destin fara egal, in stravechea metropola a lui Hammurabi si Nabucodonosor de pe Eufrat. In acest scurt rastimp, tanarul macedonean strabatuse, in fruntea unei armate care l-a urmat orbeste, fara a cunoaste o singura data infrange- rea, aproape 20 000 de km, constituind, pe cuprinsul a trei continente, un imperiu care avea ca hotare Marea Adriatica si Oceanul Indian, Dunarea, Muntii Caucaz, Hinducus si Desertul Nubiei, cea mai intinsa alcatuire statala pe care lumea antica o cunoscuse pana atunci. Civilizatia greaca, raspandita pana la Indus, Gange, Nil, dadea nastere, pentru secole, unui nou univers, cel elenistic.



Fscinanta personalitate a lui Alexandru, plasmuita din trasaturi dintre cele mai contradictorii, i-a preocupat pe toti cei care, din antic si pana astazi au incercat sa descifreze resorturile acestui uluitor destin : barbar aspru si rezistent, dar in egala masura grec rafinat, vointa de fier neabatuta, tempera- ment vulcanic, pasionat, capabil de nebanuita tandrete, minte visatoare, dar actiune lucida si pragmatica, imaginatie inflacarata, dar deciziighidate de cea mai rece ratiune de stat, inegalabil geniu strategic si tactic in pregatirea confruntarilor, anihilat de angajarea irationala in lupta prin care pierdea complet controlul asupra conducerii ulterioare a bataliei, curaj nebun, generozitate extravaganta, prietenie coplesitoare si izbuc- niri nestepanite duse pana la crima, spirit enciclopedic si ratinalist, capabil sa urmeze drumurile dictate de ratiune, dar si pe cele ale iluminarilor, viziunilor abisale si mistice.