Din vulcanul de eruptiea al revolutiei a izbucnit, asemenea larvei clocotitoare si ferbinti, si creatiile lui Alexei Mateevici – cel mai inzestrat poet al Basarabiei de la inceputul secolului trecut, cintaretul infocat al pasurilor "baietului pluga" si al frumusetilor "limbii noastre". Cuget bogat, fire aleasa, el si-a consacrat straduintele slujirii poporului sau cel oropsit. Suflet nobil si cinstit, s-a zbuciumat in cautarea adevarului, spre care a tins toata viata sa, dar pe care, cu toate acestea,nu i-a fost dat sa-l patrunda. De aici cautarile lui chinuitoare, ratacirile dureroase, cere-si au explicatia in izbitoarele contradictii ale epocii si in acele imprejurari specifice, in care el s-a format ca scriitor.

Lumina zilei Alexei Mateevici a vazut-o la 16 martie 1888 in satul Cainari din raionul Causeni. Apoi si-a petrecut copilariea intr-un sat invecinat Zaim, unde parintii s-au mutat in anul 1893. Tatal sau – parintele Mihai, cunoscatorde slova moldoveneasca, l-a obisnui de mic cu "limba vechilor cazanii". Mama sa Nadejda, fiica protopopului Ion Neaga din Causeni, l-a alintat cu povesti si snoave populare. Meleagurile copilariei i-au oferit si alte vestigii graitoare ale trecutului pe care avea sa le evoce, cu putin timp inainte de sfirsitul sau prematur, in poezia " Petre vechi".