Aluminiu este cel mai raspandit metal in scoarta tereatra, iar printre elemente ocupa locul al treilea in urma oxigenului si siliciului. Datorita activitatii sale chimice mari, se gaseste in natura numai sub forma de compusi. impreuna cu oxigenul si siliciul formeaza 82,58% din scoarta terestra.
Aluminiul este cunoscut inca din antichitate si era utilizat de catre greci si romani. Denumirea de aluminiu vine de la latinescul "alumen" care este folosit pentru a denumi substante astringente.
Primele incercari de separare ale aluminiului dateaza din anul 1810 si apartin fizicianului englez Davy , care a efectuat electroliza hidroxidului de aluminiu usor umezit, dispus intr-o atmosfera de hidrogen, intr-o pila Volta, folosind in calitate de anod platina, iar in calitate de catod, o sarma de fier. in urma acestui proces s-a obtinut un aliaj Al-Fe, din care insa nu s-a reusit sa se separe aluminiu.



Prima data aluminiu a fost descoperit in anul 1827 de un chimist german Wohler care a obtinut primele 30g de aluminiu sub forma de bobite.
In anul 1854 Saint-Claire-Deville, a folosit metoda lui Wohler pentru obtinerea industriala a aluminiului, inlocuind potasiul cu sodiu, iar clorura de aluminiu, instabila si higroscopica, cu clorura dubla de aluminiu si sodiu.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, metoda lui Saint –Claire-Deville a fost inlocuita, fiind aplicat procedeul de extragere a aluminiului prin electroliza aluminei dizolvata in criolita topita, procedeu aplicat si in prezent in metalurgia acestui metal.