Transferul, prelucrarea si pastrarea datelor numerice sau nenumerice in interiorul unui calculator se realizeaza prin intermediul circuitelor de comutare. Aceste circuite se caracterizeaza prin faptul ca prezinta doua stari stabile care se deosebesc calitativ intre ele. Starile sunt puse in corespondenta cu valorile binare "0" si "1" sau cu valorile logice "adevarat" si "fals" (din acest motiv se mai numesc si circuite logice). Pornind de la aceste considerente, un domeniul al logicii matematice, (stiinta care utilizeaza metode matematice in solutionarea problemelor de logica) numit "algebra logicii" si-a gasit o larga aplicare in analiza si sinteza circuitelor logice.



Algebra logicii opereaza cu propozitii care pot fi adevarate sau false. Unei propozitii adevarate i se atribuie valoarea "1", iar unei propozitii false i se atribuie valoarea "0". O propozitie nu poate fi simultan adevarata sau falsa, iar doua propozitii sunt echivalente d.p.d.v. al algebrei logice, daca simultan ele sunt adevarate sau false. Propozitiile pot fi simple sau compuse, cele compuse obtinându-se din cele simple prin legaturi logice de tipul conjunctiei ?, disjunctiei ? sau negatiei ?.
Bazele algebrei logice au fost puse de matematicianul englez George Boole (1815-1864) si ca urmare ea se mai numeste si algebra booleana. Ea a fost conceputa ca o metoda simbolica pentru tratarea functiilor logicii formale, dar a fost apoi dezvoltata si aplicata si in alte domenii ale matematicii. in 1938 Claude Shannon a folosit-o pentru prima data in analiza circuitelor de comutatie.