O figura enigmatica, in preajma legendei, este aceea a lui Antim, care, in amintirea locului sau de obarsie, si-a mai spus si Ivireanul. Nascut, asadar, in Iviria, vechea denumire a Gruziei. Descins in Tara Romaneasca, Andrei (pe numele sau de mirean) s-a integrat pana intr-atat noii ambianţe, incat unii au presupus fie ca se tragea dintr-o familie de emigranţi romani pripasiţi in regiunea Azovului, fie ca venise la noi inca din copilarie, pribegind o vreme prin Moldova. In lucrarea "Cateva ore la Snagov", A.I. Odobescu il socotea a fi un calugar roman din manastirea Ivir, de la muntele Athos.

Florentinul Del Chiaro, secretarul lui Constantin Brancoveanu, stia despre Antim ca ar fi provenit dintr-o familie instarita si ca, printr-o trista intorsatura a soartei, ajunsese rob la turci. De captivitatea adolescentului ivrean, N. Iorga se indoieste, sub cuvant ca nici un razboi nu bantuia pe atunci in ţinuturile Caucazului. Dar Al. Piru afirma, ca si cand ar deţine dovezi peremptorii, ca raptul s-a produs cand Andrei, fiul lui Ioan si a-l Mariei (nume care nu prea au rezonanţa gruzina, vor fi fost romanizate de Antim in testamentul sau), avea 16 ani.