Desi simptomatic in ce priveste dinamica schimbului de generatii, apare nedrept interesul scazut al criticii de intampinare pentru antologiile de autor provenind dinspre poetii anilor '60-'70. Asa s-a intamplat si cu Ce-ai facut in noaptea Sfantului Bartolomeu a lui Nicolae Prelipceanu, in care sunt reunite selectiv poemele publicate timp de trei decenii, intre Turnul inclinat (1966) si Binemuritorul (1986). Explicatia s-ar afla si in prezenta editoriala simtitor redusa a poetului ex-clujean dupa 1989.

In Poetul ironic (poem publicat acum si in versiune engleza) din grupajul Jurnal de noapte, autorul antologiei se definea persiflant: "Poetul ironic sta in bucatarie si spala vasele/ din care a mancat o paine ironica/ tot acolo scrie si gandeste/ mirosul complex al bucatariei fiind mai aproape/ de adevaratul miros al lumii/ si indepartandu-l de roz./ poetul ironic se trage direct/ din bufonii de curte/.../ nu-l cautati pe poetul ironic in lume/ poetul ironic s-a retras din ea si vorbeste singur". Autoportretul acesta disimulat nu e departe de adevar, intrucat Nicolae Prelipceanu se incadreaza in categoria fantastilor ironici.