Anxietatea este o permanenta a modului de fiintare uman,existandin spatiul dialogului dintre sine si eu, fiind incitata de contactul de orice felintre eu si lume.Este la temeiul oricarei puneriin act a omului, la temeiul oricarei trairi, iar trairea aceasta vine la randul ei sa ointemeieze.Ambiguitatea anxietatii ,ca atitudine primara ,in prima instanta autosuficientase rasfrange asupra individului uman ,modelandu-l ambiguu.Prin lipsa de obiect concret, ea devine o stare de nenumit,suportata, totodata intima si straina individului,creand si distrugand.

Existentialismul este cel care reveleaza anxietatea si este in stare sa o asume, descoperindu-I relatia esentiala cu existenta. Existenta (lat. Ex-in afara, sistere-a sta) este faptul de a aparea si de a se manifestain afara,a te confrunta cu faptul prezentei si participarii la o lume schimbatoare si potential primejdioasa. Conditia individului concret este una de anxietate , rezultata dinintelegerea inevitabilei sale libertati de optaintre posibilitati, din necunoasterea viitorului, din apropierea mortii, din finitudinea unei existente care a fost precedata de neant. Anxietatea da nastere deopotrivaindoielii si disperarii,considera Kierkegaard,insa drumul spre absolut este cel ce se confunda adesea cu disperarea anxietatii,disperare pentru infinit, preschimbandu-se intr-un finalin devorare a finitudinilor,descoperire a arbitrariului din ele.