- Perspectiva generala

Aceasta epoca in arhitectura a inceput odata cu dezvoltarea impetuoasa a stiintei si tehnicii, si se caracterizeaza prin folosirea, in primul rand, a materialelor artificiale produse in industria constructiilor: cimenturi Portland, materiale ceramice diverse, oteluri de calitate superioara, sticla armata, materiale plastice si, mai ales, betoane armate iar, ulterior, precomprimate. Folosirea pietrei (travertine, marmura) se face numai la cladirile monumentale, ca placaje si elemente de decoratie, iar lemnul este, in mare masura, industrializat prin executarea de placi agglomerate, placi fibrolemnoase, melaminate etc. Industrializarea contructiilor a insemnat totodata realizarea de elemente de constructie produse in fabrici si montate direct pe santier. Tipizarea elementelor de constructie si chiar a proiectelor a permis realizarea de constructii in serie, economice si rapid puse in opera. Progresul stiintelor tehnice, in special al mecanicii constructiilor, a avut ca urmare realizarea de noi forme structurale: constructii in cadre, cu stalpi in V, suprafete subtiri, acoperisuri suspendate, corturi, cupole geodezice, poduri suspendate de mari deschideri.



- Context tehnico-cultural

In perioada premergatoare revolutiei burgheze franceze (1789-1794) clasicismul devenise preponderant in Franta si Anglia, concomitant cu raspandirea unor idei materialist-mecaniciste si rationaliste in stiinta si filosofie. Conceptele mecanicii newtoniene (1687) au dat nastere la noi cercetari si studii care au avut ca urmare stabilirea bazelor teoriei elasticitatii (Robert Hooke, 1687?), a principalelor teoreme ale staticii (P. Varignon, 1687), a hidrodinamicii teoretice (D. Bernoulli, 1738), a problemelor de flambaj (Euler, 1749). S-au realizat mari inventii tehnice ce au culminat cu inventarea masinii cu abur cu dublu efect de catre James Watt in 1782. Aceasta inventie epocala a deschis caile progresului ethnic si a marcat inceputul primei revolutii industriale.