Pana in secolul al 11-lea Biserica achizitionase multe terenuri provenite mai ales din donatii si, ca urmare, bogatia ei crescuse enorm. Se spune ca in acesta perioada Biserica detinea peste un sfert din teritoriul Frantei. Donatiile provenite de credinciosii care vizitau raclele care contineau moastele sfintilor au adus Bisericii un venit substantial. Intr-adevar, pelerinajele, efectuate cu scopul de a vedea relicvele sfinte au devenit atat de frecvente incat a fost necesara construirea unor cladiri care sa adaposteasca in siguranta articolele nepretuite si care sa permita expunrea lor cat mai atractiv posibil.

Astfel, Biserica a devenit un patron semnificativ al artelor acelor vremuri, comandand nu doar lucrari noi de arhitectura ci si alte lucrari de arta, cu teme predominant religioase - printre care picturi sau icoane. Cea mai mare parte a lucrarilor de sculptura si de arhitectura realizate in aceasta perioada medievala timpurie au fost executate
intr-un stil care aminteste de Roma antica.

Arta monahala

In Anglia monahismul a atins apogeul in timpul domniei regelui Henry I (1100 - 1135) si s-au construit abatii, atat material cat si spiritual, in marile centre ale religiei, cum ar fi Canterbury, Winchester sau Durham, unde au luat flinta si scoli de caligrafie si ilustrare a manuscriselor. Tendinta a continuat si in timpul domniei regelui Stefan (1135 - 1154) cand au fost create si numeroase manastiri.