Una din marile multumiri ale vietii e sa fii om si sa stai in toata tihna cu alt om. Aceasta o vor fi simtit toti ce au avut din cand in cand multumirea de a fi stat de vorba cu el, care era ,cum se zice o adevarata gradina de frumusete. Da! El, Caragiale, cel mai mare dramaturg din literatura romana, de la nasterea caruia se implinesc 150 de ani . Asa se explica faptul ca anul 2002 a fost declarat ,,Anul Caragiale’’.

Un suflet ciudat pe care cercetatorii si-au dat toata osteneala sa ni-l infatiseze si mai ciudat: vesnic in framintare, plin de
contradictii ca si viata insasi in invaluirile ei . Bun si rau , sceptic si cucernic , milos si crud, temerar si fricos ,duh razvratit mai mult impotriva lui decat impotriva lumii ,Caragiale,ca orice exemplar de lux al omenirii, ne prezinta in el toate insusirile obisnuite ale firii omenesti. A fost in acest artist un asa de adanc sentiment al ritmului, al desavarsirii, incat in fraza lui corecta muzicala, capata uneori ceva din reflexul rece al cristalului .