Ralierea la adevar nu este intotdeauna facila sau urmarita in mod pragmatic. Sunt destule cazuri in care omul se adaposteste (de lucruri, de altii sau de sine) sub faldurile expresiei ticluite. Constatand ca "inventia" ii asigura confort, siguranta si succes, individul persevereaza in acest sens, reiterand sau perfectionand formula de ascundere, de inducere in eroare, de fortare a zagazurilor imaginare. Hulita de unii, negata de altii, invocata in imprejurari dintre cele mai felurite, minciuna are o prezenta ubicua. Minciuna este o "figura" a rationalitatii desfasurata in vederea infruntarii unei dificultatii si in perspectiva rezolvarii ei spre beneficiul agentului ce o propaga. Minciuna este intotdeauna motivata, supradeterminata de dorinte, de interese.

Minciuna are o coloratura instrumentala. Ea este o cale de implinire facila a scopului. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea in valoare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, de a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva ori pe noi, pentru a rezista presiunilor si normelor comunitatii. Mintim pentru ca sa rezistam. ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine.