1. Astronomia meridiana
Inainte de a vedea cum se pot obtine alte rezultate importante, vom trece in revista cateva din datele de observatie obtinute cu ajutorul instrumentelor pre-galileene cu privire la cei mai importanti astri, urmariti inca din antichitate. Multe din aceste date au fost obtinute prin, observarea trecerii astrilor la meridianul locului de observare; aceasta, pe de o parte, datorita faptului ca altfel de observatii necesita instrumente destul de complicate si, pe de alta parte, datorita faptului ca - pentru emisfera nordica - trecerea la meridian a unui astru constituie momentul inaltimii maxime a acestuia fata de orizont, deci momentul celei mai bune vizibilitati.

a. Meridianul geografic si cel astronomic (ceresc) al unui loc
Astronomii au inteles, inca din antichitate, ca Pamantul are o forma aproximativ sferica; ei au considerat ca Pamantul este fix, iar sfera cereasca - mai precis, sfera stelelor "fixe" - se roteste in jurul unei axe - numita "axa lumii" - care trece prin centrul Pamantului. Noi stim, astazi, ca Pamantul este cel care se roteste, dar acest fapt nu schimba aparenta fenomenelor ceresti observate, ci numai explicatia acestora.