Se crede ca aurul a fost descoperit inaitea cuprului. Cules sub forma unor bucati stralucitoare din nisipurile raurilor si depunerile aluvionare, a fost intotdeauna un metal de ornament, apreciat pentru luciul sau galben, dar mai ales pentru stabilitatea sa fata de agentii corozivi. Usor de prelucrat prin ciocanire el lua forma diverselor obiecte de podoaba sau de cult cunoscute in antichitate. Este adevarat ca in mormintele regale de la Ur s-au gasit arme de aur; ele erau insa probabil simboluri si se foloseau pentru scopuri rituale si nu au fost utilizate realmente in razboi. Vechile topitorii faceau cuie de aur pentru fixarea placilor de aur la structurile de lemn care foloseau la decorarea palatelor sau mormintelor.



Aurul negativ gasit in nisipurile raurilor sau chiar sub forma de pepite in mine este intotdeauna aliat intr-o masura mai mare sau mai mica si de obicei elementul de aliere este argintul. Ca urmare, bucatile de aur gasite in diverse locuri variaza mult in compozitie si culoare. Cele doua metale sunt atat de legate unul de celalalt incat vechii egipteni numeau argintul, aur alb.

Descoperirile arheologice facute la Troia - cetate ce a cunoscut 9 etape de dezvoltare si care a fost in cele din urma distrusa de grecii din Micene la sfarsitul mileniului II, in urma unui celebru razboi iscat mai putin din cauza frumoasei Elena, cat mai ales pentru inlaturarea suprematiei troienilor la stramtoarea Dardanele - au scos la iveala nenumarate obiecte de podoaba, printre care ace, brose si chiar vase din tabla de aur prelucrata prin ciocanire, toate dovedind o maiestrie deosebita in arta prelucrarii. Ele apartin in special perioadei cunoscute sub numele de Troia II ( mijlocul mileniului III ), dar traditia prelucrarii aurului era mult mai veche.